miercuri, 16 februarie 2011

Peste ani si ani




Vremea era mohorata, strazile murdare, iar trecatorii erau grabiti fiecare gonind prin propria lor viata. Ea nu se grabea. Mai avea timp pana la inceperea cursului. Oricum isi propusese sa ia o gura de aer in acea zi, sa se plimbe singura prin oras, sa cerceteze chipurile oamenilor. Isi stranse paltonul in jurul taliei, netezi usor cutele fustei si isi continua drumul prin multime.

" - Ce ciudat, ma plimb aici, acum, in acest oras fara nici o grija. Am douazeci si sase de ani, sunt tanara, frumoasa si ma simt atat de bine in propria piele. Unii oameni ma privesc prea insistent. Oare stau prea incruntata? Sau zambesc fara rost pentru mintea lor obosita? Acum sase ani ma plimbam pe aceleasi strazi. Si au zburat anii ca niste clipe si vor zbura in continuare. Oare ... Oare cum voi fi peste douazeci de ani?! Nu stiu, grea intrebare, greu se contureaza imaginea. Imi inchipui ca in suflet voi fi aceeasi, chiar daca timpul isi va mai lasa amprenta asupra trupului. Sau poate de abia atunci voi simti cu adevarat ce inseamna frumuseata, feminitatea si increderea in propriile forte. "

Sunetul tocurilor pe asfalt o trezi pe moment din lumea cugetarilor. Privi fetele oamenilor. Fiecare era prins in propria lume a gandurilor.

" - Oare ei se gandesc la trecut, la viitor, la nemurire, la relativitatea timpului? Sau isi traiesc pur si simplu viata asa cum vine? Cine este mai fericit? Cei care au o multime de intrebari, care cauta raspunsurile sau cei care traiesc doar clipa prezenta fara sa se intrebe de ce? Oare in ce consta echilibrul? "

Un sentiment straniu o cuprinse. O caldura placuta ii invada trupul, o lumina, un preaplin de fericire si implinire si nu stia de unde vine. Din fata ei se vedea conturandu-se silueta unei femei. Mergeau una in fata celeilate si fiecare din ele se gandea la cea din fata ei. Una se gandea cum va fi peste douazeci de ani, alta isi amintea cum a fost cu douazeci de ani in urma. Aceeasi strada, aceeasi vreme, pana si brazii au ramas aceeasi. La un moment dat gandurile lor au devenit una. S-au privit in ochi fara sa stie, ramanand doar cu un sentiment de implinire si undeva departe rasuna sunetul tocurilor pe asfaltul umed.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu