De ce te iubesc?!

Era la rascruce de drumuri. Se uita in stanga, se uita in dreapta. Dar cel mai adesea isi intorcea capul inspre trecut. In fata, viitorul era incert, o inspaimanta. Daca tot ce a cladit pana atunci va cadea ca un castel de nisip sub valurile vietii?
- Nu, nu stiu incotro sa o iau. Indiferent ce aleg tot in fata sunt nevoita sa merg. Dar cum voi merge? Cu cine voi merge?
Doar trecutul era sigur. Acolo avea o certitudine, acolo era tot ceea ce Ea a simtit. Nu mai conta daca si El a simtit. Ea a simtit. Ea a trait. Ea a iubit. Ea inca iubeste.
- Ah < de ce ma iubesti? >, m-ai intrebat. De ce te iubesc? La inceput nu mi-am pus aceasta intrebare. Te iubeam pentru ca pur si simplu te iubeam. Nu conta de ce. Apoi am inceput sa ma indoiesc de iubirea mea. Daca e doar o iluzie, o amagire, daca e trecatoare, daca cineva se juca cu mintea si sufletul meu? Si atunci am intors capul ... in trecut. Mi-ai rascolit amintirile.
Mmm, ador mirosul tau. Ma inebuneste! E atat de senzual, de masculin, de excitant. Iubesc conturul buzelor tale si saruturile fierbinti. Iubesc forma ochilor tai, iubesc sprancenele tale care-i incadreaza perfect. Iubesc rotundul fetei tale, iubesc si parul tau puternic si incapatanat. Dar cel mai tare iti iubesc bratele. Bratele goale, barbatesti. Ador sa-mi plimb palmele de-a lungul bratelor tale, sa le simt caldura, parul ciufulit, sa simt linia fina a degetelor tale perfecte.
Iti iubesc sensibilitatea si stoicismul cu care privesti cu mine si cele mai siropoase filme de dragoste. Iti iubesc rabdarea atunci cand sunt mult prea mofturoasa pana si pentru mine. Iubesc increderea in tine si puterea de care dai dovada chiar si in cele mai grele momente din viata. Iti iubesc calmul si increderea in viitor. Iubesc stabilitatea pe care o dai celor din jur. Iubesc figura ta impaciuitoare atunci cand gresesti. Iubesc inteligenta ta si spiritul tau descurcaret.
Iti iubesc ochii albastri!